Un accident de ski care mi-a schimbat viața
30 IANUArie 2014
Începutul aventurii
Sunt peste 10 ani de când am intrat în acest proces de transformare. Tot atunci am revenit înapoi acasă, în Reghin. Acela a fost începutul aventurii mele cu mișcarea fizică. Povestea începe în decembrie 2013. Am început să schiez și am prins repede gustul vitezei pe schiuri. E un fel de ”defect profesional”, ca să nu zic o mare prostie, că orice sport pe care-l încep îl fac cu maximă intensitate.
La o săptămână de la momentul la care am învățat să schiez am căzut și am reușit să îmi rup ligamentul încrucișat anterior, al genunchiului drept. Problema a fost destul de serioasă și a necesitat intervenție chirurgicală.
Recuperarea după operație
Recuperarea după această intervenție chirurgicală a fost dureroasă, anevoioasă și plină de suferință. Acest moment a culminat cu una din cele mai adânci depresii din viața mea. Nu mai vedeam niciun fel de ieșire pozitivă din acel hău. Eram atât de jos încât aveam impresia că nu voi mai putea merge vreodată în picioare, darămite să mai pot face vreun fel de sport.
Timp de mai bine de un an, de la operație, am făcut singur recuperarea. În primele 2 luni am făcut cam 4-5 ore de exerciții de kinetoterapie pe zi, pentru recuperarea mobilității complete a piciorului. Apoi am continuat cu recuperarea musculară și am început să merg la sală pentru că aveam nevoie de mai multe tipuri de aparate pentru exercițiile pe care le făceam.
Perseverența a dat roade
După operație aveam impresia că nu voi mai putea merge vreodată în picioare darămite să mai pot face vreun fel de sport. Însă, din fericire, timpul mi-a demostrat altceva. Azi pot alerga maratoane montane, fără nicio problemă de natură fizică, pot pedala pe coclauri și pot chiar să schiez din nou.
Asta li se datorează în primul rând medicilor foarte profesioniști care m-au operat, în combinație cu perseverența mea în a face recuperarea ”ca la carte”. Precum știam când am mers la operați că reușita opreației reprezintă 50%, iar ceilalți 50% rămân în sarcina recuperării corecte.
Obiceiul a rămas
În procesul de recuperare a fost nevoie să folosesc bicicleta pentru recuperarea mobilității. În primă fază am folosit o bicicletă de cameră. După primele 3-4 luni de recuperare, piciorul era suficient de stabil și mi-am cumpărat un MTB cu care ieșeam pe afară. După ce am terminat cu recuperarea obiceiul a rămas și m-am îndrăgostit de pedalatul pe coclauri.
Era cam praf bicicleta respectivă, am luat-o cu 500 Ron, și am mai băgat 500 Ron în reparații. Dar, acum știu că a fost aur pentru mine. Ea mi-a retrezit pofta de viață. Uitându-mă înapoi, în acest moment înțeleg că acea ruptură de ligament a fost doar în beneficiul meu, pe termen lung, deși la acel moment a fost un coșmar. Însă, realitatea e că acel accident de ski m-a salvat de la a deveni un alcoolic funcțional și de la a-mi distruge viața.
Când am început să alerg?
Pentru mine, mișcarea fizică a fost mereu despre a ieși în natură, a explora și a mă conecta cu ea. Asta a fost valabil de când am început să fac mișcare – deja cred că sunt vreo 12 ani, cam așa.
Inițial, după cum am zis, am fost foarte obsedat de mountain bike. Am făcut asta câțiva ani, din 2014 până prin 2017. Când a venit iarna, cu zăpadă, n-am mai putut să ies cu MTB-ul. Atunci am zis: hai să încerc să alerg. Am alergat tot prin păduri, pe traseele pe care de obicei mergeam cu bicicleta, și a fost foarte fain. Atât de mult mi-a plăcut că de atunci, aproape am abandonat bicicleta!
Acum mai ies cu bița de șosea uneori, când am chef de viteză. Îmi place și MTB-ul, dar mi se pare mult mai fain alergatul: e mai simplu, n-ai nevoie de prea mult echipament și îmi oferă mult mai multă libertate.
De ce nu alerg pe asfalt?
De la început pentru mine mișcarea a fost despre a explora natura, despre a avea o mică aventură în fiecare zi. E ceva care îmi îmbogățește ziua și abia aștept să ies să descopăr ceva nou. Chiar și pe traseele pe care le-am parcurs de nu știu câte ori, mereu găsesc câte ceva nou.
De asta alerg doar prin pădure, sau pe coclauri, și nu îmi place să alerg pe asfalt sau prin oraș. Prefer să merg câțiva km cu mașina, până la marginea orașului și să pornesc direct din pădure sau să merg pe munte, bineînțeles. Cam asta e bucuria mea: a ieși în natură și de a crea o mică aventură în fiecare zi.
Mai jos am încărcat câteva dintre rezultatele mai importante pe care le-am avut de-a lungul timpului la competițiile de alergare montană la care am participat. Voi încerca să le urc pe toate cu timpul, să rămână aici ca referință peste ani și să îmi amintesc de ele cu drag pe la bătrânțe. Dacă apuc și dacă or mai exista site-uri pe atunci.
| 2025 | Locație | Cursa | Rezultat |
|---|---|---|---|
|
05/30/25 |
Brașov Marathon |
41 km / +2200m |
04:53:05 / loc 8 cat. 40-49 |
|
Maraton Apuseni |
44,4km / +2400m |
6:01:38/ loc 2 cat. 40-49 |
|
|
06/21/25 |
42,16km /+1800m |
04:38:58 / loc 6 cat. 40-49 |
|
|
28 iunie 2025 |
29,5 de km / +2200m |
3:54:10 / loc 4 cat. 40-49 |
|
|
12 iulie 2025 |
31 km / +2700 m |
04:25:53 / loc 6 OPEN / loc 2 cat. 40-49 |
|
|
9 august 2025 |
39.7 km / +3340 m |
7:26:23 / loc 5 cat. 40-49 |
|
|
27 septembrie 2025 |
Maraton Piatra Craiului |
38 km / +2500 m |
4:55:28 / loc 9 cat. 40-49 |
|
Ediția 2025 |
Circuitul Carpaților |
8 curse alergate |
Locul 6 GENERAL |
Te invit la Maratonul Scaunul Domnului
Alergare montană pe potecile celui mai popular munte din județul Mureș: Rezervația Scaunul Domnului.
Detalii și înscrieri MSD