Superputerea mea este că nu m-am oprit niciodată din căutare
Povestea mea
Sunt, sau mai bine spus am fost, de „meserie” inginer automatist. Am profesat în domeniu timp de 10 ani, până când, în 2015, „mi-am luat inima în dinți” și am renunțat la ultimul loc de muncă „adevărat” – deși aproape toți cei apropiați mi-au recomandat contrariul.
A fost una dintre cele mai bune decizii din viața mea. Habar nu aveam ce voi face după aceea, cum mă voi întreține sau ce se va întâmpla cu mine. Un singur lucru îmi era clar: nu mai voiam să fac ce făceam. Aveam 32 de ani și, cumva, am simțit pentru prima oară ce înseamnă să fii liber.
Ultimi ani din ”cariera” de inginer au fost grei. Simțeam cum fiecare celulă din mine mă împingea să fac ceva care să conteze cu adevărat, atât pentru mine, cât și pentru cei din jur. Eram destul de conștient că ceea ce făceam nu mai avea mult sens pentru mine, dar totuși frica de necunoscut era mai puternică decât intuiția. Aveam un loc de muncă pe care mi l-am dorit, iar financiar o duceam bine, aveam tot ce voiam, poate chiar mai mult. Dar nu eram nici fericit, nici liniștit.
Nu mai simțeam nicio împlinire când mergeam la „serviciu”. Mi-am dat seama atunci că ceea ce îmi lipsea, de fapt, nu erau lucrurile materiale și nici banii. Îmi lipsea acea libertate absolută către care ființa umană tinde de la naștere și până la moarte.
În momentul în care mi-am dat demisia din rolul de inginer, nu aveam nicio idee cum va arăta viața mea de acolo înainte. Îmi era frică de necunoscut, dar în același timp mă simțeam liber și ușurat. Nu știam, aveam să aflu mai târziu, că acel moment era, de fapt, începutul unei profunde călătorii interioare — o călătorie de autocunoaștere care mă va conduce, într-un final, către esența vieții.
Voiam să schimb lumea
Aveam în minte un țel măreț: vreau să schimb lumea. Nu știam concret ce înseamnă să schimbi lumea și că e foarte posibil ca eu să nu pot face asta. Însă, era acolo acest țel care a devenit, pentru o perioadă, combustibilul necesar pentru a merge înainte. În lunile următoare, de după demisie, am început să fac voluntariat în diferite proiecte, pe care le-am coordonat câți ani, ceea ce m-a ajutat să mă dezvolt foarte mult și să depășesc foarte multe frici și bariere. Am devenit tot mai conștient de ceea ce îmi doresc, canalizându-mi încet, încet toată energia spre lucrurile care au valoare, și contează cu adevărat, în viața mea.
Ingineria interioară
În toată această perioadă mișcarea prin natură mi-a fost cea mai importantă călăuză. Datorită mișcării, a alergării montane în special, am început să îmi recapăt viața în corp, să fiu conectat cu senzațiile, trăirile și emoțiile mele. Am început să devin mai conștient și să mă redescopăr, strat cu strat.
Aceste descoperiri m-au împins să fiu interesat de psihologie. Am vrut să înțeleg ce sunt și cine sunt. Din această curiozitate am început să ascult cărți de psihologie, neuroștiință, spiritualitate, dezvoltare personală și să urmăresc cam ”tot ce mișcă” în domeniul psihologiei. În tot acest timp am încercat mai multe metode de ”self help”, în materie de psihologie, neuroștiință, evoluție, dezvoltare și „spiritualitate”.
Am „învățat” inițial psihologia, la nivel intelectual, până am ajuns la concluzia că înțelegerea intelectuală este doar primul pas. Munca adevărată începe abia atunci, când ai realizat că niște tipare destul de vechi se manifestă compulsiv, fără ca tu să ai o putere asupra lor.
Procesul meu terapeutic
Prin 2020 am luat de decizia, și am avut curajul, să încep propriul meu proces terapeutic. Spun că am avut curajul fiindcă în România, cel puțin, psihoterapia este privită ca o activitate care e potrivită pentru cei ”săriți de pe fix”.
Asta m-a ajutat să trec de la înțelegerea intelectuală a lucrurilor la începerea dizolvării psiho-emoționalului. La acel moment a fost o transformare profundă. Am făcut psihoterapie timp de câțiva ani, până când am simțit că abordarea psihologică nu mă mai ajută prea mult. Prin experiența mea am început să descopăr că există ceva dincolo de intelect și de toată ”drama psihologică” pe care o trăim cu toții. Urmăresc de mulți ani cultura indiană, cam de prin 2015. A fost o perioadă când urmăream video-uri zile întregi. Dar la acel moment era doar o gâdileală intelectuală. Am început să ”gust” din ceea ce înseamnă de fapt, cu adevărat, yoga abia acum 2-3 ani când chiar am început să și practic.
Astăzi sunt mai multe lucruri pe care le fac prin care încerc să cultiv starea de echilibru. Cuvântul spiritualitate e cam distorsionat și prost înțeles astăzi, doar folosindu-l așa creează o mare confuzie. Aceste aspecte sunt de discutat în cercuri mai restrânse cu cei care sunt chiar interesați de ele. Altfel, fiecare își imaginează ceva care nu are legătură cu ce este de fapt.
Formare în coaching sau psihoterapie?
În ultimii ani am tot oscilat între două idei: să urmez un program de formare în coaching sau să mă înscriu la facultatea de psihologie, ca mai apoi să pot profesa ca psihoterapeut. Întrebarea pe care probabil și-ar pune-o multă lume e: de ce aș fi vrut eu asta?
Uitându-mă înapoi îmi dau seama că dorința asta a apărut din tendința mea de a intra, destul de frecvent, în rolul salvatorului. Consideram, mai mereu, că problemele Planetei sunt toate ale mele și sunt responsabil să le rezolv eu.
Chiar dacă motivul pentru care am început să mă gândesc la toate lucrurile astea era unul apărut din nesiguranță, astăzi e ceea ce-mi doresc. Îmi aduce împlinire și satisfacție. Iar pe lângă asta mă simt pregătit să-i susțin pe alții în demersul lor de căutare interioară.
De ce am ales Brief Coaching?
M-am tot gândit și răzgândit, neștiind exact pe care cale să o apuc între coaching și psihoterapie. În 2022 eram decis aproape 100% să mă înscriu la facultate, dar am avut o discuție importantă atunci care mi-a oferit o altă perspectivă și mi-am schimbat decizia. Astăzi, mă bucur că nu am ales să fac facultatea și că am decis să urmez programul PURE Brief Coaching Training oferit de Solution Surfers.
Am căutat ceva timp, mai bine de un an, o metodă de coaching cu care să rezonez. Aveam nevoie de ceva care să mă ajute să dau o structură cunoștințelor, experienței pe care eu am acumulat-o și să descopăr care-mi sunt acele abilități (dacă sunt) pe care le-aș putea pune în slujba altor oameni, pe care să-i asist în propriul lor proces de căutare. Am găsit această formare, datorită recomandării unui prieten care a urmat la rândul lui acest curs. Metoda se numește Solution Focused Brief Coaching sau Coaching de scurtă durată bazat pe soluții. Găsiți informațiile despre ea la secțiunea coaching.
