Știu că în România contează, sau până acuma conta, foarte mult diploma, școala și studiile pe care le-ai urmat.
Încet, cred că lucrul ăsta se schimbă și oamenii sunt căutați pentru experiența pe care o au mai degrabă decât pentru studiile pe care le au urmat. Asta m-a bântuit și pe mine multă vreme, pentru că acum vreo 10 ani am schimbat total macazul în viață și am luat o de la 0. Am început să fac total altceva decât ce făceam înainte. Am trecut de la inginerie la muncă cu voluntariat, gestionarea echipelor de voluntari, management de proiect, dezvoltare de comunități, organizarea de evenimente, comunicare și marketing.
Am făcut foarte multe lucruri pe care nu le-am mai făcut în viața mea până la momentul respectiv. Acești ani, de când nu mai profesez ca și inginer a reprezentat o perioada în care am evoluat cel mai mult din toate punctele de vedere. Atât pe plan personal, uman, cât și din punct de vedere profesional. Însă azi nu mai consider că am viață profesională și viață personală, pentru că ceea ce fac e într-o singură direcție.
Unde voiam să ajung cu povestea asta? Mulți ani m-am confruntat cu acest sindrom al impostorului. Aveam acest preconcept cum că nu am făcut studii și nu e relevantă experiența mea. Iar ceea ce am învățat prin experimentare directă nu are valoare fără a fi susținut de studii. Mi-a luat ceva timp până când am ajuns la momentul la care mă aflu azi că am încredere în experiența mea și știu că asta contează mai mult decât orice studiu sau diplomă pe care aș fi putut să dobândesc. Din fericire observ și că lumea se îndreaptă în direcția asta.
Încet, încet contează mai mult ceea ce știi să faci și experiența pe care o ai decât o diplomă sau studiile pe care le ai făcut. Pentru că am trecut prin sistemul educațional din România, până la cel mai de sus nivel (adică universitate și masterat), am înțeles și am observat că de acolo nu rămâi cu mai nimic. Doar dacă tu studiezi pe cont propriu mai mult decât ceea ce se oferă, iar cele mai importante lucruri pe care le înveți nu sunt la școală.
Nu vreau să generalizez și să spun că școala nu e bună de nimic. Nu e vorba despre asta ci de faptul că e un sistem foarte teoretizat și încă se folosesc metode învechite care nu mai au mare relevanță astăzi, în epoca în care evoluția tehnologică este extrem de rapidă. Și pe lângă asta, multe lucruri care țin de umanitatea noastră, de natura umană nu sunt deloc adresate în sistemul educațional clasic. Iar asta duce la multe probleme de dezvoltare ale oamenilor, la probleme mintale, iar când zic dezvoltare mă refer la partea ce ține de a fi om nu de a realiza ceva în lumea exterioară.
